Probabil
că eram în cer şi eram lumină. A venit îngerul şi a spus:
-Trebuie
să mergi pe pământ...
-Unde
pe pământ?! Ce înseamnă pământ?! am ţipat cu mirare, dar şi
uşor speriată. Îmi era bine în starea de lumină şi nu voiam să
plec nicăieri.
-E
o planetă pe care, ca să poţi trăi, trebuie să ai trup.
-Cum
trup!?
-Să
fii material! Să fii din carne!
-Oh!
am ţipat deznădăjduită. Era o cale atât de lungă de la lumină
la carne încăt îmi venea să plâng. L-am privit pe înger cu rugă
în privire, deşi lumina vede lumina fără ochi.
-Am
fost şi eu demult pe pământ! Am învăţat multe acolo şi nu
regret nimic. Uneori mi-e dor de pământ, de oameni...
-Ce
înseamnă să-ţi fie dor?
-Nu
pot să-ţi spun. E ceva ce se simte doar pe pământ. Aici nu poţi
şti ce e dorul. Nici lacrima, nici durerea... Nici iubirea nu e aici
ca acolo. E altfel. Iubeşti total o singură fiinţă aşa cum aici
iubeşti Totul.
-Vreau
să merg pe pământ. Vreau să ştiu ce e dorul. Vreau să înţeleg
ce e lacrima şi durerea. Vreau să simt iubirea aceea despre care
vorbeşti.
Îngerul
m-a privit cu îngrijorare. Mai avea câte ceva de spus înainte să
plec spre pământ.
-Acolo
trupul ţi se va părea o temniţă. Vei afla ce e boala, durerea,
singurătatea. Acolo s-ar putea să uiţi cine ţi-e Tată, dar să
nu fii speriată, căci Tatăl Tău nu te va parasi şi nu va uita că
îi eşti fiică şi asta e cel mai important. Vei minţi şi vei fi
minţită. Vei face pe alţii să plângă şi tu vei plânge la
rândul tău. Vei iubi şi s-ar putea să nu fii iubită şi atunci
vei suferi.
-Nu
se poate! Aici toată lumea iubeşte pe toată lumea! Ce e minciuna?
Ce e plânsul?...
Îngerul
mi-a poruncit din privire să tac.
-E
altă lume. Acolo se învaţă iubirea care doare. Unii de pe pământ,
ce se cred înţelepţi, te vor învăţa să nu te doară nimic, dar
eu îţi spun că trebuie să te doară totul ca să înțelegi
viața.
Vei avea totul şi nu vei avea nimic, vei căuta înţelepciune şi
căutând te vei simţi cel mai prost dintre oameni, vei naşte
prunci şi îi vei creşte în iubire şi ei vor
pleca pe drumul lor după ce le-ai
dat tot ce
era posibil.
Dacă
vei fi înțeleaptă și vei înțelege că nu sunt de fapt ai tăi,
ci ai vieții, îi vei lăsa să plece și nu te vei agăța de
ei.Vei
avea în tine mugure de Isus sau mugure de Iuda şi tu vei alege pe
cine laşi să crească în tine. Vei cumpăra pâinea cu bani şi
asta e echitabil, dar să nu te sperii când vei vedea că alţii
cumpără femei, onoruri, funcţii!
Acum,
pe pământ, sunt supărată pe înger. Nu a ştiut să-mi spună
totul despre a fi om. Am senzaţia că m-a minţit sau nu a fost un
instructor bun.
Nu
mi-a explicat mai nimic despre chinuitoarea senzaţie că pe pământ
poţi avea totul, dar să nu ai nimic sau să nu ai nimic şi să ai
totul, despre poeţi nu a spus nimic, despre pictori nimic, despre
muzică nimic. Oare nu ştia că sunt astfel de oameni pe
pământ?!...Oare nu ştia îngerul că pe pământ se poate să uiţi
cine eşti şi ce suflet porţi şi simţindu-te din ce în ce mai
rupt şi singur de moştenirea din Cer să începi să aduni averi ca
să umpli sufletul de parcă sufletul se hrăneşte cu ziduri!? Că
se poate
să uiți
rugăciunile ce te leagă cu veșnicia!?...
Despre dor mi-a spus doar un cuvânt! Ce înger prost! Să spui doar
un cuvânt despre dor...
Spune
tu mai mult despre dor dacă poţi! a ţipat cineva în gândul meu.
Probabil îngerul.
...A
îţi fi dor înseamnă să ai în inimă un ocean. Un ocean cu
abisurile, cu valurile şi furtunile toate. De dor te poţi usca ca o
frunză toamna şi tot de dor poţi înflori ca un cais primăvara...
am început să bâlbâi o explicaţie despre dor, dar m-am oprit.
Eram la fel de săracă ca şi îngerul în a spune ce e dorul. Îl
simt, îl ştiu, m-a durut, mi-e frate inimii mele şi nu ştiu să
spun ce e.
...E
un fel de Dumnezeu al simţirii pe pământ... am ţipat o definiţie
pentru dor şi s-a făcut linişte în mine şi de pe pământ până
la stele.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu