duminică, 21 martie 2021

România nefericită de ziua fericirii...


Doctorii și personalul medical luptă de un an de zile cu pandemia. Zi de zi... tăcuți, neștiuți, probabil obosiți și speriați... Speră ca într-o zi să se termine tot acest calvar și maraton cu moartea. S-au făcut și greșeli, a fost și nepăsare sau inconștiență uneori, dar crimă cu intenție nu! Tot de un an de zile cine a vrut și cine nu a vrut a aruncat cu noroi și pietre metaforice în ei. Nu a ieșit niciunul să spună: Eu plec acasă! M-am săturat! Să vină altcineva mai priceput în locul meu la terapie intensivă!
Am avut pe cineva - nu spun cine! - care a ajuns la terapie intensivă la Suceava după ce a stat opt zile acasă cu febră 39.5. Avea plămânii grav afectați și rinichii pe punctul de a se bloca. Medicii l-au salvat și eu trebuie să spun asta! Au făcut totul să îi salveze viața!
Politicienii ce conduc astăzi, cu bune și cu rele; sigur nu sfinți; încearcă să ne treacă prin această furtună. Greșesc, bâjbâie, că nu știu cum este mai bine, dar sigur au măcar intenții bune! Niciunul nu și-a propus și nu și-a dorit: Hai să duc poporul acesta la moarte!
De ziua fericirii șoșoaca dansează pe muzică celor de la Pink Floyd „Another brick in the wall” și țipa că vrea libertate... Și câte un zgribulit la minte țipă că îi fură Johannis Paștele. Chiar așa, domnul președinte, de ce vrei să furi Paștele și să îl ții numai pentru dumneata!? Te rog eu să nu îl mai furi!
Și doctorii și personalul medical vor libertate și muncesc tăcuți. lor nu le-a furat nimeni nici libertatea, nici Paștele. Libertatea și sărbătoarea lor e să lupte cu boala și să salveze vieți, atât cât pot. Dacă aș fi în locul lor aș fugi unde aș vedea cu ochii și aș spune: Să vină șoșoaca să vă salveze că ea știe tot!
Și politicienii vor libertate și să trecem de acest flagel. Dacă aș fi în locul lor aș lăsa totul baltă și aș fugi, dar căpitanii nu părăsesc nava în furtună! Aș lăsa-o pe șoșoacă să conducă. Ar dansa, ar urla, nimeni nu ar mai fi bolnav, virusul ar dispărea, vom avea libertatea absolută. Libertatea șișoacei!
Tristă țară de ziua fericirii!
Ce crudă ironie! Versurilor cântecului ar trebui să fie spuse de cei care chiar salvează vieți, de cei ce se zbat să oprească pandemia:
Nu avem nevoie de educație,
Nu avem nevoie de controlul gândului,
Fără sarcasm negru în sala de clasă.
Profesorilor, lăsați copii in pace,
Hei, profesore, lasă copii in pace!
Dar aceasta a fost numai o cărămidă din zid,
Dar TU ai fost numai o cărămida din zid.
Greșit! Repeta!
Daca nu mănânci felul principal cum vrei sa mănânci desertul?
Cum poți mânca desertul, daca nu ți-ai mâncat felul principal?
Tu! Da, tu ala din spatele standurilor de biciclete… ramai pe loc flăcău!

duminică, 7 martie 2021

Stând de vorbă cu viața de 8 martie

 

Dă-mi sufletul înapoi, viață!
Dă-mi înapoi sufletul, ce avea alți ochi de privit lumea și vedea în ea doar bunătate și puritate. Dă-mi sufletul a cărui ochi priveau fără teamă și bănuială.
De ce mi-ai scos în cale, viață, oameni și lecții ce au ucis în mine inocența de a privi și a găsi inocență!? Bucuria de a găsi în jur doar bucurie!?
Undeva, în adânc, sunt tot eu, dar mi-am îmbrăcat sufletul într-o platoșă ca să nu mai poată fi rănit. Dezbracă-mă, viață, de această platoșă!
Ce îmi doresc și de ce mi-e teamă!?
Probabil că gândești că mi-e teamă de durere și de suferință, viață, dar te înșeli. Am o teamă mult mai mare... Să nu rănesc, să nu provoc suferință, să nu existe cineva pe pământ, care să aibă lacrimi pe obraz din cauza mea, să nu fi făcut pe nimeni să își îmbrace sufletul într-o platoșă.
Ce nu am avut și ce regret, mă întrebi, viață!?
Nu am avut avere în sensul pământean al cuvântului, dar asta nu regret deloc. Sunt genul de femeie ce găsește bogăția și în cea mai mare sărăcie. Când îngenunchez pe pământ și iau în palme un mugure de magnolie în care doarme toată înflorirea lumii mă simt regină. Regret că nu am aflat în viața asta ce înseamnă să fii neprețuită pentru cineva. Nu știu cum este să te țină cineva în brațe și să îți șoptească în ureche: Universul meu, liniștea mea de după neliniști...
Dacă ar fi să te mai trăiesc încă o dată îți spun sigur nu, viață, chiar dacă te superi. A fost destul o singură dată.
Ceva în dar!?
Inspirație, inspirație, inspirație, dragă viață!
Bine, inspirație să fie! Și totuși ce te face fericită!?
Să știu că băieții sunt bine și să scriu...
Dacă ar fi să mulțumești cuiva, cine ar fi!?
Știu că o să râzi, știu că nu o să mă crezi, dar ție ți-aș mulțumi, viață, pentru toate lecțiile, pentru toate durerile, pentru toate lacrimile... Femeia ce stă azi de vorbă cu tine e născută din tot ce i-ai dat. Mi-ai furat multe, dar și eu ți-am furat. Nu te trăiesc cum te-am visat, dar din ceea ce trăiesc fac vis!
Pot să îți spun ceva, femeie, de ziua ta?
Spune, viață, spune, că oricum nu taci!
Ia-ți rănile și umblă, femeie!
Ridică-te din răni
ca dintr-un mormânt.
Poartă veșmânt de lacrimă
și bea de sete dor.
Urăște-mă!
Eu te iubesc
că ai învățat puterea
de după răni,
liniștea de după furtuni,
că și după cea mai cumplită rană
ai învățat deplina vindecare.
Dezbracă-te de platoșă!
Ia-ți ochii inocenței înapoi!
Nu plânge că nu ai fost iubită!
Bucură-te că ai iubit!
Îmi spui mie viață!?
Tu, femeie, ești viața!