vineri, 14 iunie 2019
Dacă...
Dacă eu cea de la optsprezece ani m-aș întâlni cu mine cea de la cinci zeci de ani aș întreba:
-Tot la fel visezi!? Tot la fel crezi în iubire!? Ai aceleași idealuri și aceleași lucruri sfinte?! Mai crezi și acum în ceea ce credeai atunci!?
-Toate sunt la fel... Nimic nu s-a schimbat. La fel visez, la fel cred în iubire și am același idealuri și cred în ceea ce credeam atunci.
-Ceva trebuie să se fi schimbat! Nu se poate să fi trecut prin viață ca gâsca prin apă...
-Nu, dragă eu de la optsprezece ani, nu am trecut prin viața ca gâsca prin apă. Întâmplările, necazurile, viața a lovit tocmai pentru a distruge credința în iubire și idealurile mele! Așa e viața. Vrea să vadă cât de mult poți rezista când trebuie să aperi ceea ce crezi că e sfânt. Port în suflet răni pe care dacă le-aș purta pe trup nu m-ar recunoaște nici mama și ar zice că nu sunt copilul ei. În rest nu s-a schimbat nimic: la fel visez, la fel cred în iubire... Poezie respiram atunci, poezie respir și acum... Dor trăiam atunci, dor trăiesc și acum... De ce să nu recunosc că au fost zile când rătăceam prin viață ca un mort viu, dar când realizam că sunt totuși vie, dorul era la fel, poezia din mine la fel, credința în iubire la fel... Dacă regret ceva!?... Regret multe... Unele dureri nu aș fi vrut să le trăiesc, dar m-am împăcat cu ele când am înțeles că fac parte din lecția mea de a învăța să fiu om pe pământ...
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu