(Poveste auzită de la tata în copilărie)
Un om avea vreo nouă copii și toți nouă erau mai înceți la minte. Toți. Se vedea că e ceva în neregulă cu ei, că se dezvoltă greu și că par cam adormiți.
Într-o zi se întâlnește tatăl acestor copii cu un proaspăt tată ce avea ochii cârpiți de somn și care începe a se văita:
-Mor de somn! De când a venit nevastă-mea din maternitate ăla mic țipă continuu. Legănăm noaptea cu rândul.
-Știu eu leacul! Pune-i mac în biberon! (Obs. Probabil că se referea să fiarbă mac în lapte și apoi să dea laptele copilului să îl bea). Doarme zi și noapte și nici nu mai știi că ai copil mic în casă.
-Cum să-i dau așa ceva!? Vrei să îl prostesc!? țipă tânărul tată revoltat.
-Nu are „nica”! Eu la toți le-am dat și ce...!? Am vreunul prost!?...
Într-o zi se întâlnește tatăl acestor copii cu un proaspăt tată ce avea ochii cârpiți de somn și care începe a se văita:
-Mor de somn! De când a venit nevastă-mea din maternitate ăla mic țipă continuu. Legănăm noaptea cu rândul.
-Știu eu leacul! Pune-i mac în biberon! (Obs. Probabil că se referea să fiarbă mac în lapte și apoi să dea laptele copilului să îl bea). Doarme zi și noapte și nici nu mai știi că ai copil mic în casă.
-Cum să-i dau așa ceva!? Vrei să îl prostesc!? țipă tânărul tată revoltat.
-Nu are „nica”! Eu la toți le-am dat și ce...!? Am vreunul prost!?...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu