În 2005 m-a convins o prietenă din sat să merg la o prezentare de produse importate din SUA. Era invitată ea și m-a convins să merg și eu. Produsele îi fuseseră prezentate ca și miraculoase. Făceau minuni pentru sănătate, dar și în cosmetică.
Ne-a dus soțul prietenei cu mașina într-un oraș apropiat unde avea loc prezentarea. Ne-am așezat pe scaune pe ultimul rând într-o sală plină și am asistat la discursurile celor ce ne prezentau produsele. Se pare că rezolvau tot: sănătate, curățenie, slăbit și miracole cosmetice. Pentru că îmi manifestasem scepticismul prietena mea se uita la mine zâmbind și îmi transmitea: Vezi!?...
După prezentarea produselor am asistat la un film. Despre cum se cultivă planta din care se fac produsele, despre premiile obținute de cei care le distribuiau în zonă ce includeau excursii în țări exotice din sudul Asiei, SUA, Anglia. Părea o poveste de succes. Încă nu realizam că filmul publicitar e făcut în SUA și acolo există talentul de a te convinge prin publicitate să cumperi până și praf de pe lună. Prietena nu pierdea niciun moment să mă privească zâmbind. Mi-a și șoptit: Vezi!? Nu m-ai crezut... Ți-am spus eu...
Când a început să ruleze imagini cu persoane ce au slăbit miraculos, gata m-a dat pe spate. A lor eram cu trup și suflet. Toată viața mi-am dorit să fiu slabă și găsisem rețeta. Eram hotărâtă să cumpăr produsele - la cât sunt de zgârcită și chibzuită la cheltuit banii era un miracol că m-au convins să bag mâna în buzunar - să devin distribuitor, să fac orice pentru produsele ce mi-au cucerit inima.
S-a terminat filmul. Am băgat mâna în poșetă să îmi caut portofelul și să văd câți bani am la mine, căci nu voiam să pierd nicio zi fără produsele ce mă puteau face dintr-o rotunjoară un scobai. Prietena mea mă certa cu superioritate: Ți-am spus eu, dar nu ai vrut să mă crezi! Așa ești tu o căpoasă și nu vrei să crezi nimic...
Eu, tăcută și cuminte, acceptam cearta. Ne-am așezat la rând la produse. Eu voiam pastile, ceaiuri și lichide pentru slăbit. Atât de convingător a fost totul încât deja mă vedeam o cheritură slabă pe care atârnă hainele rămase largi. Și ca în povestea cu drobul de sare ce urma să fie dat în capul copilului de pisica ce urma să se urce pe sobă - ce s-o mai lungesc cu povestitul; e vorba de „Prostia omenească” a lui Creangă - îmi făceam griji că nu voi mai avea cu ce să mă îmbrac potrivit pentru noul meu trup, că îmi trebuie alte haine sau să le modific pe cele pe care le aveam.
Prietena mea voia produse cosmetice și pastile ce te detoxifiază, te întineresc... te... de toate.
Și cum așteptam cuminți la rând se deschide ușa și intră un băiat de vreo patrusprezece ani ce sigur avea peste 100 de kg. Din ușă strigă spre familia ce ne-a prezentat produsele și filmul:
-Mama, mi-am pierdut cheia de la casă! Dă-mi-o pe a ta!
Doamna a scos repezit din poșetă o legătură de chei și i le-a întins soțului să i le dea băiatului.
Eu mi-am băgat ușor banii înapoi în portofel, portofelul în poșetă și m-am îndreptat spre ușă. Prietena mea m-a urmat. Am ieșit la aer și dăi râs. Dar râs sănătos de mă durea burta. Prietena mea râdea de râsul meu...
Am rămas tot rotunjoară, dar cu banii în buzunar...
24.03.2019
Ne-a dus soțul prietenei cu mașina într-un oraș apropiat unde avea loc prezentarea. Ne-am așezat pe scaune pe ultimul rând într-o sală plină și am asistat la discursurile celor ce ne prezentau produsele. Se pare că rezolvau tot: sănătate, curățenie, slăbit și miracole cosmetice. Pentru că îmi manifestasem scepticismul prietena mea se uita la mine zâmbind și îmi transmitea: Vezi!?...
După prezentarea produselor am asistat la un film. Despre cum se cultivă planta din care se fac produsele, despre premiile obținute de cei care le distribuiau în zonă ce includeau excursii în țări exotice din sudul Asiei, SUA, Anglia. Părea o poveste de succes. Încă nu realizam că filmul publicitar e făcut în SUA și acolo există talentul de a te convinge prin publicitate să cumperi până și praf de pe lună. Prietena nu pierdea niciun moment să mă privească zâmbind. Mi-a și șoptit: Vezi!? Nu m-ai crezut... Ți-am spus eu...
Când a început să ruleze imagini cu persoane ce au slăbit miraculos, gata m-a dat pe spate. A lor eram cu trup și suflet. Toată viața mi-am dorit să fiu slabă și găsisem rețeta. Eram hotărâtă să cumpăr produsele - la cât sunt de zgârcită și chibzuită la cheltuit banii era un miracol că m-au convins să bag mâna în buzunar - să devin distribuitor, să fac orice pentru produsele ce mi-au cucerit inima.
S-a terminat filmul. Am băgat mâna în poșetă să îmi caut portofelul și să văd câți bani am la mine, căci nu voiam să pierd nicio zi fără produsele ce mă puteau face dintr-o rotunjoară un scobai. Prietena mea mă certa cu superioritate: Ți-am spus eu, dar nu ai vrut să mă crezi! Așa ești tu o căpoasă și nu vrei să crezi nimic...
Eu, tăcută și cuminte, acceptam cearta. Ne-am așezat la rând la produse. Eu voiam pastile, ceaiuri și lichide pentru slăbit. Atât de convingător a fost totul încât deja mă vedeam o cheritură slabă pe care atârnă hainele rămase largi. Și ca în povestea cu drobul de sare ce urma să fie dat în capul copilului de pisica ce urma să se urce pe sobă - ce s-o mai lungesc cu povestitul; e vorba de „Prostia omenească” a lui Creangă - îmi făceam griji că nu voi mai avea cu ce să mă îmbrac potrivit pentru noul meu trup, că îmi trebuie alte haine sau să le modific pe cele pe care le aveam.
Prietena mea voia produse cosmetice și pastile ce te detoxifiază, te întineresc... te... de toate.
Și cum așteptam cuminți la rând se deschide ușa și intră un băiat de vreo patrusprezece ani ce sigur avea peste 100 de kg. Din ușă strigă spre familia ce ne-a prezentat produsele și filmul:
-Mama, mi-am pierdut cheia de la casă! Dă-mi-o pe a ta!
Doamna a scos repezit din poșetă o legătură de chei și i le-a întins soțului să i le dea băiatului.
Eu mi-am băgat ușor banii înapoi în portofel, portofelul în poșetă și m-am îndreptat spre ușă. Prietena mea m-a urmat. Am ieșit la aer și dăi râs. Dar râs sănătos de mă durea burta. Prietena mea râdea de râsul meu...
Am rămas tot rotunjoară, dar cu banii în buzunar...
24.03.2019
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu