sâmbătă, 30 martie 2019

Cum te vindeci de deprimare, de primăvară omorâtă și de lipsă de speranță!?


Eram tristă de dimineață din cauza florilor copacilor condamnate la moarte, din cauza grijilor pentru țara mea pe care o simt la răscruce de drumuri și de istorie și pentru care mă rog să existe viitor, dar și din cauza unor speranțe năruite... Știți cum e că poate ați pățit și voi: promisiuni, credință, nădejde... și apoi totul se duce de râpă și ți se împrăștie sufletul ca o pulbere spulberată de vânt...
Cam asta era starea mea când în corespondența pe messinger cu un prieten al scrisului meu, pe care nu îl cunosc personal și al cărui nume nu îl dau, caci nu i-am cerut acceptul, dar poate să recunoască chiar el, dacă vrea, se furișează fraza: „Vă iubesc, pentru ceea ce scrieți, că pe copiii mei !”
Waw! Brusc mi s-a adunat sufletul din pulbere și a redevenit întreg! Cât de puțin îi trebuie sufletului ca să se vindece...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu