Există legenda că Timur Lenk, înainte de a fi întemeietorul unui imperiu mongol cu capitala la Samarkand, când era doar un mărunt șef de trib din stepele mongole avea obiceiul de a trimite iscoade în satele ce urma să le atace cu misiune clară: trebuiau să afle dacă fiecare casă din sat are cuptor sau există un singur cuptor pentru tot satul, unde își coc pe rând cu toții pâinea. Tot legenda spune că nu ataca niciodată sau foarte rar satele unde oamenii își coceau pâinea într-un singur cuptor, căci asta însemna că era o comunitate unită, unde oamenii se sprijineau unii pe alții, se ajutau și era foarte greu de învins. Erau o pradă mai ușoară satele unde fiecare își cocea pâinea lui...
Pornind de la legendă mi-am amintit cum era în copilăria mea la Mălini, când veneau la mama pe rând vecinii să își coacă în cuptorul nostru la Crăciun cozonacul, la Anul Nou colăceii de dat urătorilor, la Paști - pasca. Stătea mama numai în ușa cuptorului și scotea cu cociorba o tură de tăvi, făcea iar foc, iar dădea coptura unui vecin și iar foc... și tot așa până târziu în noapte până terminau toți și se duceau cu tăvile acasă și mirosea de pe uliță până în rai a pâine coaptă.
Era lumea atfel, altfel mirosea văzduhul atunci și altfel erau sărbătorile... Până și bucuria era altfel...
Sărăcia de atunci era mai bogată decât bogăția de acum!
Oare să ne fi schimbat atât de mult doar pentru că își coace fiecare pâinea lui, în ograda lui, în casa lui!?...
Pornind de la legendă mi-am amintit cum era în copilăria mea la Mălini, când veneau la mama pe rând vecinii să își coacă în cuptorul nostru la Crăciun cozonacul, la Anul Nou colăceii de dat urătorilor, la Paști - pasca. Stătea mama numai în ușa cuptorului și scotea cu cociorba o tură de tăvi, făcea iar foc, iar dădea coptura unui vecin și iar foc... și tot așa până târziu în noapte până terminau toți și se duceau cu tăvile acasă și mirosea de pe uliță până în rai a pâine coaptă.
Era lumea atfel, altfel mirosea văzduhul atunci și altfel erau sărbătorile... Până și bucuria era altfel...
Sărăcia de atunci era mai bogată decât bogăția de acum!
Oare să ne fi schimbat atât de mult doar pentru că își coace fiecare pâinea lui, în ograda lui, în casa lui!?...
Timur Lenk, cel care l-a învins pe Baiazid (Fulgerul) în bătălia de la Ankara, l-a luat prizonier și îl ținea închis într-o cușcă ca să îl arate fiilor acestuia, nu mai este, dar dacă or fi alții ce au studiat cum ne coacem pâinea și cum putem fi cuceriți...!?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu