Era
probabil că undeva în jurul anului 2005. Era o campanie electorală
în care candidau și independenți pe liste. Cineva oferea un mic
pachet cu produse alimentare și recomanda să votezi o anumită
persoană ce avea o funcție înaltă într-o instituție de la
Suceava.
Fiul
meu, Sebastian, atunci în vârstă de vreo 11 ani mă tachina:
-Mama,
dacă îți dă și ție primești!?
-Taci
din gură cu glumele tale proaste! Nici nu o să aibă curaj să îmi
dea! Alți oameni sunt ținta lui...
-Mama,
dar dă „....” și mie îmi place mult! Ce ar fi să primești!?
continua Sebastian să mă tachineze, căci într-adevăr omul acela
punea în pachet ceva ce fiului meu cel mic îi plăcea mult.
-Termină,
copile! Ia bani și du-te și îți cumpără! l-am
repezit eu.
Trec
câteva zile. Mă strigă
omul la
poartă și îmi întinde
pachetul mornăind ceva. Nu
l-am luat. Nici nu înțelesesem prea bine ce a zis.
Acră,
severă, privindu-l țintă am întrebat:
-Ce
e cu ăsta? indicând
spre pachet.
-Luați,
doamnă Luminița! E de sufletul mamei că a murit anul trecut! mi-a
spus omul împingându-mi pachetul în mână și plecând ca din
pușcă din fața mea.
Ziceți
și voi, cum era să refuz pomana de sufletul mamei!? Am luat-o. Am
zis și bodaproste și am venit în curte unde m-a întâmpinat
Sebastian hlizindu-se cu gura până la urechi:
-Ha,
ha, ha! Ai luat pomană electorală! Ce rușine, mama! Ai spus că nu
ei. Niciodată nu m-aș fi gândit că faci așa ceva!
Mi-a
luat pachetul din mână, a început să mănânce, dar continuă să
râdă de mine și să mă tachineze.Cert este că dincolo de râs
era nelămurit. Făcusem ceva ce el credea că nu voi face niciodată.
-Ha,
ha, ha! Mama – să ia pomană electorală! Ce rușine!
După
ce l-am lăsat să își facă planul cu râsul i-am spus:
-Nu
a fost pomană electorală!
-Nu
a fost!? Atunci de ce ți-a dat?!
-L-am
întrebat de ce îmi dă, înainte de a lua pachetul. Îl priveam
țintă. I-a fost rușine să îmi spună adevărul
și mi-a spus că e de sufletul mamei lui care
a murit anul trecut.
Când
am terminat de vorbit ne-a pufnit pe amândoi râsul.
Alegerile
acelea au
trecut. Candidatul nu a reușit în alegeri și din câte știu nici
măcar nu mai trăiește, dar în casă la mine a rămas o glumă.
Când i se făcea poftă lui Sebastian de alimentul din pachet îmi
spunea:
-Mama,
oare nu îți mai dă de pomană de sufletul mamei lui!?
-Îmi
dă, dar în următoarea campanie electorală!
6.mai.2019
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu