marți, 8 octombrie 2019

Domnul Șora, nu putem rescrie istoria!

Domnul Șora, nu putem rescrie istoria!

Motto:
Dacă în tinerețe ai fost prostituată la turci, nu poți pretinde la bătrânețe că te-ai maritat fată mare și nici ține cursuri despre virginitate la un pension de domnișoare!
Dar putem rescrie textul clipului dvs despre libertate. Deci să încercăm:
„Aveam 30 de ani când viața s-a oprit... E adevărat, nu vă revoltați. Atunci viața s-a oprit, dar am uitat să spun că nu pentru mine, ci pentru alții. Pentru Andrei Ciurunga ce a scris în pușcărie „Nu-s vinovat față de țara mea” sau pentru Radu Gyr ce tot acolo a scris „Antiteze”. Scuze, vârsa... mai uit. Nu pentru mine s-a lăsat cortina și nu pentru mine au început să fie înalțate zidurile. Și nu am plecat cu trenul, ci am venit cu trenul pentru a ajuta Partidul Comunist Român după ce mi-am făcut ucenicia în Partidul Comunist Francez.
Nu e o crimă, oameni buni, că am făcut parte din partidul comunist! De ce mă judecați și mă condamnați pentru asta!? Așa credeam și gândeam atunci...”
...Nu e o crimă asta și nimeni nu vă condamnă pentru asta, ci vă condamnă că vă dați victimă și apărător al libertății, când de fapt dvs erați de partea cealaltă a baricadei. Erați în birou, în ministerul condus de Ana Pauker și vă era bine și cald în slujba celui mai înghețat personaj feminin comunist de la noi. Probabil că simțeați puțin frig în preajma ei, un pic de vânt de Siberia, dar nici nu se compară cu gerul cumplit despre care îmi vorbea fostul deținut politic Ilie Tudor în ultimii lui ani de viața și care îmi spunea că atunci când era băgat la carceră – parcă neagra sau zarcă îi zicea – iarna, pe ger năpraznic, doar într-o cămașă, a pus o batistă între el și zidul de beton cu țurțuri de gheață pe el și i se părea că batista aceea îi ține de cald.
Ce ziceți, i-ar fi plăcut Anei Pauker versurile: „Că nu dau un Ceahlău pe toți Uralii / Și că urăsc hotarul de la Prut”!? Ați fi avut curaj, nu să le scrieți dvs atunci când pretindeți că apărați libertatea, ci măcar să i le recitați în numele libertății!?
„Aveam 30 de ani când ne-au condamnat pe toți la frică,iar pe copiii noștri la foame și frig... Ne-au condamnat la întuneric, la beznă, din care mulți au încercat să scape. Puțini au reușit...”
Nu, dvs nu ați suferit de frică și nu ați fost condamnat la foame și frig. Nici întunericul și bezna nu le-ați cunoscut atunci. Dvs erați de partea cealaltă, dar probabil ați uitat. Erați de partea celor ce condamnau... Nu ați încercat să scăpați. Alții da. Și tot alții au reușit sau au murit.
„Aveam 30 de ani când am pierdut tot ce aveam mai de preț: libertatea. Permiteți-mi să o sărbătoresc acum!”
Aici aveți dreptate! Aveați 30 de ani când v-ați pierdut libertatea de a fi de cealaltă parte, unde chiar era frigul, foamea, condamnările, torturile. Dvs ați fost „condamnat” atunci să fiți cu Ana Pauker. Vă permit să sărbătoriți acum libertatea, la 102 ani, când în sfârșit ați înțeles ce greșeli ați făcut în tinerețe!
„Chiar iubesc libertatea și am înțeles-o deplin și regret că în tinerețe am fost de partea celor ce o siluiau... Regret... Libertatea se învață și se apără în fiecare zi! Eu am înțeles asta la 102 ani!” ar trebui să fie ultimul paragraf al clipului.
PS: Adaug câteva versuri din Poezia lui Andrei Ciurunga și din Antiteze de Radu Gyr. O să vă placă, domnule Șora, și o  să vă facă să înțelegeți  cum e cu durerea, condamnarea și iubirea de țară adevărată...
„Dac-am strigat că haitele ne fură
adâncul, codrii, cerul stea cu stea
şi sfânta noastră pâine de la gură –
nu-s vinovat faţă de ţara mea.
Nu-s vinovat c-am îndârjit şacalii
când am răcnit cu sufletul durut
că nu dau un Ceahlău pe toţi Uralii
şi că urăsc hotarul de la Prut.
Pământul meu, cum spune şi-n izvoade,
l-a scris pe harta lumii Dumnezeu,
şi câţi prin veacuri au venit să-l prade
îl simt şi-acum pe piept cât e de greu.
De-aceea când cobor legat în fiare,
împovărat de vina cea mai grea,
cu fruntea-n slavă gem din închisoare:
– Nu-s vinovat faţă de ţara mea. ”
Andrei Ciurunga – „Nu-s vinovat față de țara mea”
”N-ai dezmierda, de n-ai ști să blestemi;
surâd numai acei care suspină
Azi n-ai zâmbi, de n-ar fi fost să gemi
de n-ai fi plâns, n-ai duce-n ochi lumină.
Și dacă singur rana nu-ți legai
cu mâna ta n-ai unge răni străine
N-ai jindui după un colț de rai
de n-ai purta un strop de iad în tine.
Căci nu te-nalți în slăvi până nu cazi
cu fruntea grea în pulberea amară.
Și dacă-nvii cu cântecul de azi
e c-ai murit cu lacrima de-aseară. ”
Radu Gyr - „Antiteze”

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu