Străbunii
au mers la război ca să apere această țară. Unii – mulți –
și-au lăsat oasele și sângele pe câmpul de luptă ca noi să
avem astăzi un loc sub soare.
Și
noi!? Generația noastră ce a făcut!? Ce vor spune urmașii noștri
despre noi!? Ce am construit în treizeci de ani de libertate și
democrație!?...
La
război nu am fost, fabrici nu am construit, drumuri nu am făcut.
Doar am plecat de acasă prin străini ca să putem supraviețui așa
cum plecau străbunii la război. Noi și sirienii... ei pleacă de
război; noi plecăm de... democrație.
Nu
am văzut niciun olimpic premiat ca peste ani să ajungă în vreo
funcție înaltă în statul român. Niciunul. Doar mediocrii
promovând alți mediocri, doar impostori promovând alți impostori.
Și
culmea culmilor imposturii: candidează la funcția de președinte al
țării un exemplar ciudat, o creatură născută din pântecele
adânc al democrației noastre originale ce nu are nici măcar
bacalaureatul luat și care ținea cursuri studenților! Mă întreb
cum erau studenții cărora ăsta le îmbogățea educația!? Cum
erau profesorii ce îi erau colegi!? Nimeni nu a observat că e o
formă fără conținut!? Că e doar o poreclă, nu un nume!?...
Am
înțeles că miriapodul acesta câștiga de la statul român cam
19000 de euro pe lună. Zic că e cam puțin... Mai dați-i ceva. E
regele imposturii. Plătiți-l regește!
Nu
e de mirare. Asta am construit. Asta am promovat. În asta am crezut.
Ne-am luat după vorbe și după cel cu gura mai mare, nu după
fapte. Ne-au plăcut aparențele și am uitat de esență. Am fugit
după diplome și premii și în spatele hârtiei nu era nimic.
Cumpănașu e cireașa de pe tort al celor trei zeci de ani de
democrație. Credeam că nu se poate mai rău decât cu
danidiaconești, dragni, tăriceni, dăncile. Că ei sunt treapta cea
mai de jos. Dar ne-am înșelat. Se poate mai jos. Se poate cu
cumpănași... Ce
e un cumpănaș!? O creatură ce toată viața s-a cățărat. A
găsit nișa pe unde să se strecoare. Nu a escaladat, ci s-a
prelins, s-a furișat, s-a strecurat mișelește în locuri unde nu
avea ce căuta. Acum a găsit o trambulină, cu care vrea să sară
direct în fruntea țării. Trambulina e trupul nepoatei sale, pe
care nu cred că a văzut-o vreodată în viața lui și pe care,
dacă o întâlnea pe stradă, nu cred că o cunoștea. Dar, dacă a
murit tragic, cumpănașu a mirosit, ca orice hienă, că se poate
hrăni din trupul ei. Vie nu i-a fost de folos și nici nepoată, dar
moartă a devenit mina de aur a vieții lui.
Nu
spuneți că nu sunteți vinovați. Nu spuneți că voi nu ați
făcut. Priviți-vă adânc în suflet și căutați vinovăția. Și
doar dacă am tăcut și am privit fără a face nimic suntem
vinovați. Tăcerea și nepăsarea noastră a lăsat să crească
nestingeriți și uriași cumpănașii.
Tare
mă tem că peste ani despre generația noastră se va spune că am
fost generația care a făcut „țara cumpănașului” adică a
imposturii, a tupeului, a nesimțirii, a cățăratului pe cadavre a
celor ce nu au nici mamă, nici tată, nici Dumnezeu!
26.septembrie.2019
26.septembrie.2019
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu