luni, 11 ianuarie 2021

Mulțumesc!


Mulțumesc că viața mi-a făcut darul de a cunoaște oamenii ce mi-au făcut cele mai devastatoare răni. Așa am aflat cât pot duce și cât de puternică sunt...
Mulțumesc că umblu cu rănile pe dinăuntru sufletului. Dacă aș umbla cu ele pe afară aș arăta ca suprafața unei planete lovite de asteroizi și plină de cratere.
Mulțumesc că am reușit să fiu în câteva situații un prieten bun și că am șters lacrimi! Pentru situațiile în care nu am putut sau nu mi-am dat seama că trebuie să ajut sau să fac mai mult, îmi cer iertare!
Mulțumesc, Doamne, că nu mint așa cum respir, deși mai spun și eu din când în când câte o minciunică, că sunt om, nu sfânt! Mulțumesc că nu mi s-au adus în viața asta acuzații că am trădat, înșelat, vândut - nu am fost o Iudă, deși au fost momente când, din nevoia de a-mi fi mai bine, de a învinge, de a-mi împlini visuri, Iuda a dat târcoale inimii mele.
Mulțumesc pentru trădări și trădători! De la ei am învățat ce nu trebuie să fiu...
Mulțumesc, Doamne, că am trăit iubire-foc, iubire-rug, iubire-dezintegratoare de ființă! Niciodată iubire împlinire... După foc am găsit singură împlinirea reconstruindu-mă din cenușa rămasă. Ce am reconstruit a fost întotdeauna mai mult decât ceea ce eram înainte de foc și așa am înțeles rostul arderii.
Mulțumesc că mi-ai dat cuvintele!
Mulțumesc că respir!
Mulțumesc că fac pași!
Mulțumesc că aud, văd, gust, miros!
Mulțumesc pentru lacrimi, pentru ochi și pentru mâini!
Mulțumesc pentru focul din sobă, căldura din casă, becul aprins, apa ce curge la robinet!
Mulțumesc pentru râs, dar și pentru plâns!
Mulțumesc pentru primăvară! Dar mulțumesc și pentru gerul și moartea iernii. Niciodată nu am prețui primăvara, dacă ar fi mereu!
Mulțumesc pentru răsărituri și apusuri!
Mulțumesc că am trecut printr-un an greu în care am învățat multe!
Mulțumesc, Doamne, că mi-ai făcut darul de a fi om pe pământ - ce lecție măreață: un suflet infinit închis într-o bucată de carne, de parcă o pasăre ar fi condamnată să trăiască închisă în carapacea unei broaște țestoase - în vremuri tulburi!
Mulțumesc că mi-ai dat puterea de a-mi face singură drumul și că nu am mers niciodată cu turma!
Mulțumesc că am înțeles că păsărilor le-ai dat aripi pentru zbor și omului visul!
Mulțumesc pentru toate câte trebuie să mulțumesc și nu îmi vin în minte acum!
11.01.2021

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu