joi, 22 august 2019

ECOUL


M-a sunat o prietenă din Italia să îmi spună o poveste...
O româncă s-a dus în Italia la muncă ca badantă. Îngrijea o bătrână. Orice zicea bătrână în limba ei românca îi răspundea: p... m... Până la urmă a reținut și bătrâna cele două cuvinte și într-o zi a întrebat-o ce înseamnă. 
-E o formulă de salut din țara mea! E în limba română...
Au trecut luni întregi în care și una și alta au folosit formula aceea de salut. Românca râzând. Bătrâna sinceră și senină, căci ajunsese să își iubească îngrijitoarea româncă. 
Vine vremea să plece românca în concediu în România. Bătrâna a dorit să o conducă la aeroport. Românca a vrut să se despartă de ea la mașină, dar bătrâna a insistat să o conducă până la îmbarcare și să o vadă cum dispare în mulțimea de oameni ce stau la rând spre avionul ce îi duce acasă.
Aeroportul din Milano. Lume – ca pe aeroport. Români – câtă frunză și iarbă. Românca se așează la rând. Bătrâna o conduce cu privirea așteptând să dispară din ochii ei, dar înainte de asta vrea să își ea un rămas bun de la românca ce îi era dragă, așa că începe a striga formula de salut în limba română.
-P... m...! P... m...! P... m...! striga bătrâna și își mișca mâinile în semn de rămas bun. 
Toți românii au întors capul și au pufnit în râs. Românca s-a făcut mică-mică în șirul de oameni. 
Bătrâna încă o vedea și voia să o salute până când se îmbarca așa că îi striga tot mai tare formula de salut pe care românca o învățase... I-o striga din toată inima ca românca să o audă chiar dacă era tot mai departe...
22.august.2019

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu